RSS

Blog

Cum irigam 2.3ha de lucerna sau legume prin furtun de aspersie la preturi mici
Una din cele mai simple metode de irigare pein aspersie
TOP 3 aditivi folositi in fabricare foliei pentru solar

In timp, expunerea îndelungata a maselor plastic, si mai ales folie de solar, la acțiunile UV(razelor ultraviolet) duce la degradarea polimerilor din care sunt compuși. Fotodegradarea polimerilor are loc atunci cand radiația UV invizibila, care reprezinta raze de unda scurta, distrug lanțurile de polimeri ai foliei

Acest proces are finalitate deteriorarea proprietatilor fizice precum: elasticitatea, rezistenta la impact, schimbarea culorii, crapaturi, scaderea proprietatilor de elongare si elasticitate sau inalbirea suprafetei si pierderea opacității. De exemplu folia de pe solar  devine mai “laptoasa”,mai galbena si mai casanta scaunele din curte isi pierd luciul si devin mate.

Radiatia UV este a parte component a spectrului solar si constitue doar, 4.6 % din el. Se calculează in nanometri(nm) si este cuprins intre lungimea de unda de 280 si 400nm, dar cel mai periculos spectru este  cel cuprins intre lungimea de unda de 280 si 315 nm. Iradierea maselor plastice sau a folie difera de regiunea din tara in care va aflati. Iradierea este radiatia care atinge o anumita suprafata pentru o anumita perioada de timp si se masoara in Ly (Langley)

                                            1Ly = 1 cal/cm2 = 4.184 E4Joule/m2

In Sudan spre exemplu folosesc folii care rezista la 220kcal/cm2/an in timp ce in Suedia folosesc folii care rezista la 70 kcal/cm2/an.

In Romania care ar fi tipul de folie pe care ar trebui sa il folosim pentru sere si solarii?

Pentru a da răspunde la intrebare, ar trebui sa consultam harta care reprezinta nivelul radiatiei in Kcal/ cm2/an . Romania este cuprinsa de 2 zone:

  1.      Prima - partea de sud – cu 100kcal/cm2/an
  2.      Arcul carpatic si nordul Moldovei care primește cca 80kcal/cm2/an

 

Deci,  ar trebui sa folosim folie tratata UV pentru 300kcal/ cm2/an daca se doreste folosirea foliei pentru cel putin 3 ani

Mai jos va prezentam un tabel in care sunt introduse date de la diferiti producatori de mase plastice cu privire la sensibilitatea maselor plastice la diferite lungimi de unda. Fiecare tip de plastic este sensibil la lungimi de unda cuprinse intre 290-400 nm

Polipropilena are 3 maxime, 290-300, 330 si 370 nm. Intervalul pentru Nailon este 290-315nm iar pentru homopolimerii din PVC lungimea de unda distructiva este 320 nm.

  

 TAB. 1Sensibilitatea la lungime de unda a UV pentru diferite materiale plastice (nm)

Material

Activation spectra maxima

Nilon

290-315

Acrilic

290-315

Acrilonitit de Stiren

290, 310-330

Policarbonat

280-310

Polistiren

310-325

Polietilena

300-310, 340

Polipropilena

290-300, 330, 370

ABS

300-310, 370-385

PVC homopolimer

320

PVC copolimer

330, 370

Poliurentan (aromatic)

350-415

Fotodegradarea polimerilor are loc doar atunci cand razele UV sunt absorbite de catre de grupurile chimice de polimeri numite cromofor(atomi responsabili de culoarea plasticilor). Polimerii contin si alti aditivi sensibili substanțe ignifugate e halogenate, filtre si pigmenți. Stabilizatorii  UV au fost dezvoltati si adaugati in polimeri pentru a inhiba procesele fotoionizante. Va prezentam cei mai importanti 3 aditivi anti-UV  : Stabilizatori UV , Saturatori si  FOTOSTABILIZATORI pe baza de AMINE  (HALS).

1) Stabilizatori UV

Stabilizatorii absorb radiatiile UV, transformand razele UV in raze infrarosii care nu sunt daunatoare ci din potriva sunt benefice pentru plante. De asemenea poate denisipa caldura primita in toata reteau de polimeri a foliei. „Carbon black” (Negru de Carbon) este cel mai răspândit si mai folosit stabilizator UV, de asemenea este un bun agent anti-static folosit cu succes in folia Ginegar. De asemenea este folosit in folii pentru tunele joase cu grosimi de 40microni.  Alt aditiv este Oxidul de titan rutilic , foarte efectiv împotriva razelor UV cu lungime de unda de 300-400nm, dar  ineficient pentru lungime de unda de 315 nm. Hidroxibenzofenon si hidroxifenilbenzotriazol sunt stabilizatori UV care se folosesc pentru mase plastice transparente, insa hidroxifenilbenzotriazol nu este prea util in cazul foliilor mai subtiri de 100 microni.

Un alt aspect important, care ar trebui sa il stie fiecare fermier, ca o folie mai subtire de 150 microni, nu poate contine mai mult de un singur aditiv. De aceea folositi folii care sunt mai groase sau macar de 150 microni

2) Saturatori

Saturatotii au proprietatea de a reduce cromoforii din stare excitata in starea inițiala prin procese de transfer al energiei.  Agentul de transfer al energiei funcționează pe baza saturării grupului de carbonil  excitati in urma proceselor de foto-oxidare si hidroperoxidare. Drept rezultat se previne clivajul si formarea radicalilor liberi. Saturatorii pe baza de nichel sunt cel mai des folositi in procederea folie pentru solar. Dar fiindca confera o culoare verzuie foliei, ei sunt inlocuiti cu atomi de Aluminiu iar folia capata un aspect cetos si cu un grad de difuziune ridicat. In Europa, sunt 2 mari companii producatoare de folii de solar care folosesc atomi de aluminiu in calitate de saturatori UV: Ginegar( Israel ) si Plastika Kritis (Grecia)

3) Fotostabilizatori pe baza de Amine (HALS)

HALS reprezinta stabilizatori termali de lunga durata care capteaza radicalii liberi formati in urma procesului de foto-oxidare si incetinesc procesul de fotodegradare. Abilitatea  acestor fotostabilizatori de a capta  radicalii liberi este explicata prin formarea radicalilor nitroxilici printr-un proces cunoscut drept CICLU DENISOV.

Fotostabilizatorii sunt folositi in foliile scumpe, in vopsea pentru industria auto in fabricarea poliuretanului si este ineficient in tratarea maselor plastice din PVC.

Toate aceste trei grupe au un mecanism diferit dar deseori sunt folosite pentru actiuni sigergetice de absorbtie a razelor UV. De exemplu benzotriazol este combinat cu HALS pentru a preveni schimbarea sau pierderea culorii.

 

 

5 masuri de economisire a apei in procesul de irigare

Datorita costului ridicat al apei potabile, cat si introducerea costului pentru apa extrasa din puțuri, unii fermieri au fost nevoiți sa găsească si sa folosească  soluții alternative pentru irigare.  Statistic vorbind, 70% din toata apa potabila de pe planeta este folosita pentru irigarea in agricultura. De aceea, va prezentam 5 soluții de economisire a apei care va vor ajuta sa reduceți consumul de apa cu pana la 50%.

Folosirea sistemelor de irigare prin picurare

Irigarea prin picurare este cea mai eficienta metoda de transport al apei pana la rădăcina plantei fara a face prea mare risipa de resurse. Actualmente, este folosita de doar 2% din fermieri, pentru irigarea culturilor, deși ar putea reduce consumul apei cu 30%-70%. Are un cost inițial ridicat, dar vine la pachet cu anumite avantaje: reduce pierderea de apa prin evaporare, reduce cantitatea de apa consumata de buruieni si irigarea la rădăcina a plantei. 

Folosirea debitmetrului

Debitmetru poate măsura cu precizie cantitatea de apa folosita in irigații, astfel încât putem face un calcul simplu si vom sti câta apa vom folosi pentru a evita supra-irigarea. Urmărind indicatorii apometrelor putem determina câta apa se folosește pentru o anumita perioada de timp, iar monitorizarea debitului de apa ne poate ajuta sa depistam cu ușurința scurgerile de apa care, de cele mai multe ori, reprezintă costuri impunătoare pentru fermieri.

Senzori de sol

Analizând datele furnizate de senzorii de sol, cum ar fi umiditatea, ii ajuta pe fermieri sa determine de câta apa mai au nevoie pentru a menține umiditatea plantelor in parametrii recomandați în procesul de dezvoltare al plantei. Majoritatea sistemelor de irigare produse in 2017 ar trebui dotate cu senzori de umiditate. Senzorii vor fi conectati la stații de fertirigare  care vor  analiza umiditatea din sol si va schimba debitul de apa instantaneu. Senzorii de sol afișează nevoia de irigare daca solul e prea uscat sau indica daca planta nu mai are nevoie de apa si astfel preîntâmpinam spălarea solului de substanțe nutritive necesare creșterii si dezvoltării unei rădăcini superficiale. 

Aplicatiile mobile de Management al Apei

Aplicatiile mobile de management al apei au aparut odata cu smart-phone-urile si au evoluat odata cu ele. Un exemplu e  FieldNET Mobile, care permite controlul si monitorizarea sistemului de irigare de pe Iphone sau telefoanele Android, ajustarea fluxului de apa in functie de necesitatile de moment sau de factorii de mediu care se schimba in permanenta.  Aplicatiile mai sofisticate pot rula automat, in functie de tipul de cultura indicat de fermier, cantitatea de apa care o folosește și de care are nevoie cultura data si tine cont de datele furnizate de stațiile meteo locale.

Dronele

Unele studii estimează că fermierii vor procura in anii viitori circa 80% din piața dronelor. Camerele cu termoviziune ar putea detecta scurgerile de apa si uniformitatea irigarii, ariile care nu sunt irigate suficient vor fi determinate si ele. Principiul e simplu, evaporarea apei determina absorbția de căldura de pe suprafața de evaporare, astfel zonele reci detectate pe un anumit sector indica prezenta sporita de apa, si viceversa. De asemenea, deja in 2016, dronele  erau folosite pentru tratamente foliare, însă in prezent capacitatea de lichide transportate nu poate depăși 20l.

 

Astfel, in urma celor relatate mai sus, economisirea apei poate fi posibila doar daca exista dorinta de a trece la noi tehnologii de irigare, de la cele mai putin costisitoare cum e banda de picurare, cat si la automatizari, aplicatii mobile si folosirea senzorilor. 

Top 5 tendințe pentru irigarea culturilor agricole

Organizaţia Naţiunilor Unite estimeză că agricultorii vor crește producţia cu 70% pentru a alimenta populaţia, până în anul 2050. Asta în condiţiile în care apa si resursele naturale tind sa scada.

Fiind martorii unor schimbari climaterice importante care au drept rezultat seceta sau descresterea nivelului apelor freatice, trebuie sa tinem cont de minimum 5 tendinte in procesul de irigare a culturilor agricole.
 
 1. Seminte rezistente la seceta
Companiile de seminte folosesc tehnologii avansate pentru a crea semințe pentru culturi care au nevoie de mai puțină apă și sunt mai tolerante la condiții de secetă. De exemplu, culturile rezistente la secetă pot avea rădăcini mai profunde sau stomate care se închid mai devreme pentru a menţine umiditatea.
 
2. Irigarea prin picurare 
Irigarea prin picurare permite controlul și reglarea cantităţii de apă și a îngrășămintelor. Aceasta poate reduce foarte mult cantitatea de apă necesară pentru irigarea culturilor. Deși poate costa sute de mii de euro, staţiile automate de fertirigare la ajută la economisirea apei, care poate fi utilizată pentru a planta mai multe culturi sau de a reduce costurile. 
 
3. Măsurarea debitului de apă 
Măsurarea precisă a consumului de apă cu ajutorul debitmetrului poate preveni inundarea plantelor și reduce costurile. 
 
În plus, senzorii de sol pot urmări umiditatea din sol pentru a determina cât de multă apă ar trebui să fie utilizată și să permită agricultorilor să facă ajustări de economisire a apei. 
 
4. Inforimarea
Noi produse software care stochează cantități mari de date pot oferi agricultorilor informații importante. Cu ajutorul datelor, cum ar fi vremea locală și datele colectate de la echipamente, fermierii pot primi recomandări și înțelege mai bine cât de multă apă este necesară pentru a optimiza producția.
 
5. Forarea mai multor puţuri
Agricultorii se bazează mai mult pe sursele de apă subterană pentru irigații. Fermierii au nevoie de puțuri adânci pentru a continua transvazarea surselor de apă subterane locale. Spre exemplu, în Central Valley din California contractori de foraj sunt atât de ocupaţi încât timpul de așteptare poate fi de șase luni.